Rebelii islamiști a căror capturare rapidă a Siriei în weekend l-a răsturnat pe vechiul dictator Bashar al-Assad nu numai că au inaugurat o nouă eră instabilă pentru țara cu probleme, dar promit să remanieze geopolitica grea a regiunii.
Înlăturarea lui Assad, care a condus Siria timp de un sfert de secol după ce a preluat puterea de la tatăl său, lasă un vid politic periculos. Ahmed al-Shara – cunoscut anterior sub numele său de război, Abu Mohmmad al-Jolani – în fruntea Hayat Tahrir al-Sham, sau HTS, este cel puțin nominal la conducere. El și grupul său se află la cârma unei alianțe rebele care l-a luptat cu Assad în mai bine de 13 ani de război civil. Cunoscut anterior ca Frontul al-Nusra, HTS a fost odată afiliat cu al-Qaida. Deși Shara susține că a rupt legăturile cu Al-Qaida, HTS rămâne pe a Lista Departamentului de Stat al SUA a organizaţiilor teroriste.
Este o situație complexă și fluidă pe teren și majoritatea observatorilor sunt de acord că este aproape imposibil de prezis cum se vor desfășura lucrurile în următoarele zile, săptămâni și luni. Dar, deoarece Siria marchează începutul unui nou capitol, iată cinci dinamici cărora experții spun că va fi important să le acordăm atenție.
Cât de lină va fi tranziția politică?
În timp ce Assad și alte figuri ale regimului au fugit din Siria în orele înainte ca rebelii să preia puterea la Damasc, prim-ministrul Mohammad Ghazi Jalali și-a păstrat postul. „Lucrăm pentru ca perioada de tranziție să fie rapidă și lină”, a declarat Jalali pentru Sky News Arabia TV luni, potrivit The Associated Press.
Să rămână primul ministru al lui Assad a fost „în mod clar un aranjament” cu rebelii, spune Joshua Landis, specialist în Siria la Universitatea din Oklahoma. „Au rezolvat, ceea ce pare a fi o predare temporară, pașnică a puterii”.
Într-o întâlnire luni cu Jalaliliderul HTS a recunoscut că, în ciuda victoriei rebelilor, „nu ne putem dispensa de statul precedent”.
Sanam Vakil, directorul Programului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord la centrul de gândire Chatham House din Londra, spune că este prea devreme pentru a semnala vreun rezultat. „Cred că trebuie să acordăm tuturor un pic de timp pentru a-și da seama”, spune ea.
Vakil spune că Siria ar putea învăța o lecție din urma invaziei americane a Irakului care l-a răsturnat pe Sadaam Hussein în 2003. În urma căderii lui Hussein, SUA au dizolvat Partidul Baath de guvernământ, ceea ce a dus la o defalcare a serviciilor de bază care a contribuit la pregătirea scenei. pentru haosul în masă care a măturat în cele din urmă țara. Vakil spune că „includerea tehnocraților și, probabil, a resturilor de la guvernul Assad este o modalitate de a construi consens și sprijin mai larg”.
Ani de sânge rău și temeri de un regim islamist vor face din reconciliere o provocare
Diversitatea părților interesate etnice și religioase din Siria descrie o imagine complicată: puterea lui Assad a fost extrasă din musulmanii șiiți, iar mica, dar influentă minoritate religioasă alauită căreia îi aparține, combinată cu alte grupuri, reprezintă aproximativ 13% din populație. Musulmanii sunniți, în schimb, reprezintă aproximativ trei sferturi din Siria.
Minoritatea alauită, concentrată în principal pe coasta Mediteranei, s-a trezit acum brusc fără putere și, potențial, mai vulnerabilă. Landis spune că există „tensiune considerabilă” între cele două grupuri musulmane principale din Siria. Dar până acum nu există semne de represalii din partea noilor lideri, spune el. Toată lumea încearcă să-și dea seama „dacă vor exista crime de răzbunare sau tulburări reale în teritoriile alauite”, spune Landis.
Totuși, există semne de oarecare uzură. În nord-estul țării, forțele kurde au fost alungate din Manbij de forțele de opoziție conduse de arabi.
Vakil spune că există îngrijorarea că Siria ar putea coborî într-un stat islamic strict fundamentalist, asemănător Afganistanului condus de talibani, deși noii lideri ai țării au făcut declarații care încearcă să risipească această teamă.
Rebelii, de exemplu, au emis o declarație pe rețelele de socializare Luni le-a instruit pe luptătorii lor că este „strict interzis să interfereze cu îmbrăcămintea femeilor sau să impună orice cerere legată de îmbrăcămintea sau aspectul lor, inclusiv cereri de modestie”.
Dar trimisul special al ONU pentru Siria, Geir Pedersen, vorbind în Qatar, duminică, a sunat un cuvânt de precauție, spunând că aude „mesaje contradictorii” venite de la noua conducere. „Acesta este acum mesajul meu cheie pentru toți – evitați vărsarea de sânge, asigurați-vă că este incluziv, că toate comunitățile din Siria sunt incluse și că nervozitatea cu care se confruntă unii, se tem, că putem aborda acest lucru și mergem mai departe. pace și stabilitate”, a spus el.
Există milioane de refugiați sirieni care așteaptă să se întoarcă acasă
Refugiații care au fugit în timpul războiului civil încearcă deja să se întoarcă. Mulți făceau coadă la punctele de trecere a frontierei din Turcia luni, conform AP.
„Siria se află la o răscruce – între pace și război, stabilitate și fărădelege, reconstrucție sau ruină în continuare”, a declarat luni Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, Filippo Grandi, într-o declarație. Agenția a spus că „evoluțiile recente aduc speranță că suferința Poporul sirian se poate încheia în sfârșit și că cea mai mare criză de strămutare forțată din lume se poate îndrepta către soluții juste.”
Dar, în cele din urmă, spun experții, ritmul sau randamentele vor fi modelate de cât de multă stabilitate politică o pot oferi următorii lideri ai Siriei.
„Mulți dintre ei vor dori să meargă acasă”, spune Landis, adăugând că consideră că, având în vedere istoria situației lor dificile, el crede că „majoritatea vor lua o poziție de așteptare”.
Daniel Mouton, expert în Orientul Mijlociu la Consiliul Atlantic, scrie că „Milioane de refugiați sirieni vor dori să se întoarcă acasă și au șanse mai mari să facă acest lucru într-un mediu de bună guvernare și reconstrucție activă”.
Riscurile unui vid de putere sunt foarte reale
Guvernele din regiune sunt prea familiarizate cu pericolele care pot apărea după căderea unui autocrat. Războiul civil a dominat Libia ani de zile după moartea lui Muammar Gaddafi în 2011, la fel ca în Irak după răsturnarea lui Hussein. Astăzi, ei urmăresc evenimentele din Siria cu un ochi precaut.
La suprafață, înlăturarea lui Assad ar putea părea un pozitiv net pentru Israel. Atât Iranul, cât și Hezbollah, miliția susținută de Teheran pe care Israelul a încercat să o distrugă în Libanul vecin, s-au numărat printre principalii susținători ai fostului dictator sirian.
Cu toate acestea, la câteva ore după ce rebelii au luat capitala Siriei, Israelul s-a mutat într-o zonă-tampon demilitarizată cu Siria, care fusese menținută fără încălcări de la războiul de la Yom Kippur din 1973. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a vizitat Înălțimile Golan ocupate de Israel – o zonă capturată din Siria în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 și ulterior anexată de Israel – proclamând că mutarea în zona tampon a fost o „poziție defensivă temporară”.
Israelul are, de asemenea a lansat sute de lovituri aeriene împotriva Siriei în ultimele zile, spunând că a eliminat 70% din capacitățile armatei siriene – o mișcare criticată marți de Pedersen, trimisul special al ONU. „Continuăm să vedem mișcări și bombardamente israeliene pe teritoriul sirian. Acest lucru trebuie să înceteze”, a spus el.
Vakil spune că prăbușirea regimului Assad plasează Israelul într-o poziție dificilă. „Ca democrație, cred că este obligată să încerce să susțină procesul (de tranziție) (în Siria) și să încerce să rămână în afara acestui proces”, spune ea.
Pentru Iordania, spune Vakil, înlăturarea lui Assad ar putea fi pozitivă, „dacă în cele din urmă va exista democrație parlamentară și o democrație parlamentară mai incluzivă” în Siria. „Și dacă, pe de altă parte, vedeți să apară un fel de scenariu asemănător talibanilor, asta nu va fi deosebit de pozitiv pentru o țară precum Iordania care are propria sa Frație Musulmană”.
SUA, Rusia și Iranul au și ele interese în Siria
De la începutul revoltelor anti-Assad în 2011, guvernul SUA a impus a serie de sancțiuni menite să stopeze violența împotriva civililor.
Chiar și așa, președintele Biden, într-o adresă televizată duminicăși-a exprimat îngrijorarea cu privire la guvernul post-Assad din Siria: „Nu vă înșelați, unele dintre grupurile rebele care l-au doborât pe Assad au propriul lor istoric sumbru de terorism și abuzuri ale drepturilor omului”, a spus Biden. „Am luat notă de declarațiile liderilor acestor grupuri rebele în ultimele zile și ei spun lucrurile corect acum. Dar, pe măsură ce își asumă mai multe responsabilități, le vom evalua nu doar cuvintele, ci și acțiunile lor”.
Vakil spune că administrația dorește „să stopeze potențiala revenire a ISIS și a altor grupuri teroriste”.
Avioane de război americane au lovit duminică „zeci” de „lideri, agenți și lagăre ISIS”, potrivit Comandamentul central al SUA. Luni, secretarul de presă adjunct al Pentagonului, Sabrina Singh spuse: „Centcom, împreună cu aliații și partenerii din regiune, vor continua să desfășoare operațiuni de degradare a capacităților ISIS, chiar și în această perioadă dinamică din Siria”.
Nu este clar, însă, cât vor dura aceste eforturi. Președintele ales, Donald Trump, chiar și în weekendul trecut spuse SUA ar trebui să rămână departe de luptele din Siria și, în timpul primului său mandat, a cochetat cu îndepărtarea tuturor forțelor americane din țară.
Aproximativ 900 de militari americani sunt staționați în Siria, majoritatea în zone bogate în petrol controlate de forțele miliției kurde. Economia Siriei este foarte dependentă de veniturile din petrol, iar prezența trupelor americane a refuzat regimului Assad accesul la aceste câmpuri.
„În următoarele șase luni, Statele Unite vor fi în modul de reevaluare”, spune Landis. „Dacă vrea relații bune cu acest nou stat, nu-l poate pedepsi pentru totdeauna reținând petrolul”.
Rusia – un aliat ferm al lui Assad și destinația exilului său imediat după ce a fugit din Siria în weekend – pare să aibă puține soluții decât să accepte noua realitate din țară.
Moscova, în special, este îngrijorată de pierderea instalațiilor militare cheie pe care le consideră o contrapondere pentru NATO în regiune – o bază navală de la Tartus pe coasta Mediteranei și baza aeriană Hmeimim din provincia Latakia din Siria. Reuters relatează că noii lideri ai Siriei au convenit să garanteze siguranța bazelor militare rusești.
Pentru Iran, pierderea lui Assad ca aliat i-a erodat și mai mult influența – mai ales după războiul Israelului împotriva împuterniciților săi regionali Hamas și Hezbollah. Hezbollah l-a ajutat să-l mențină pe Assad la putere, iar gruparea militantă a folosit de ani de zile Siria ca mijloc de transfer de arme în Liban.
Vorbind la Doha, Qatar, sâmbătă, în timp ce rebelii sirieni se apropiau de Damasc, trimisul SUA a spus Amos Hochstein Retragerea Iranului din Siria „ar face foarte dificilă… transferul de arme în interior”.
„Cu siguranță nu aș scrie Rusia. Și, de asemenea, voi spune același lucru despre Iran”, spune Vakil. „Cred că ambele țări vor căuta poate nu imediat, dar în timp și vor reaprinde orice legături pe care le au în scopuri diferite.”
