CASTELUL TIBNIN, Sudul Libanului — Zidurile unei cetăți de calcar care se înalță deasupra plantațiilor de măslini de lângă granițele Libanului, Siriei și Israelului spun istoria diferitelor civilizații care au domnit aici.
Fundațiile castelului datează de 3.000 de ani până în epoca bronzului. Cruciații au reconstruit zidurile și au adăugat o turelă. Conducătorii arabi, ayyubiți și mameluci au ocupat toți această cetate de-a lungul secolelor.
La sfârșitul lunii septembrie, când Israelul a invadat Libanul în urmărirea militanților Hezbollah, regiunea din jurul castelului Tibnin (numit și Toron) a fost bombardată puternic. Pe 18 noiembrie, ONU a anunțat că a adăugat castelul și alte 33 de proprietăți din Liban pe lista sa de situri culturale protejate, acordându-le „cel mai înalt nivel de imunitate împotriva atacurilor”.
Nu a fost de ajuns.
Când NPR a vizitat castelul la începutul lunii decembrie, unul dintre zidurile sale din epoca cruciaților se prăbușise. Acoperișul său era presărat cu resturi de la casele lovite din apropiere de atacurile aeriene israeliene. Dronele militare israeliene încă bâzâiau în jurul cetății, iar artileria a explodat în depărtare – în ciuda încetării focului care a intrat în vigoare pe 27 noiembrie.
„Simți înăuntru că ți s-a tăiat ceva”, spune Ali Fawaz, un oficial municipal care a fugit spre nord în timpul celor mai grele lupte și s-a întors pentru a găsi reperul iubit al orașului său avariat. „Este istoria noastră”
Libanul este o țară mică plină de antichități: castele cruciaților precum Tibnin, arhitectura otomană, ruine romane și feniciene. În plus față de peste 4.000 de persoane ucise în Liban în urma atacurilor pe care Israelul spune că au fost vizate de Hezbollah, războiul a nivelat zone uriașe ale țării. Banca Mondială estimează pierderile economice la 8,5 miliarde de dolari.
Acum, sub o încetare a focului șubredă, oficialii abia încep să evalueze daunele aduse caselor și antichităților deopotrivă.
Posibile daune aduse site-urilor Patrimoniului Mondial UNESCO
În vechiul oraș fenician Tir, pe coasta de sud a Libanului, un drum roman cu colonade se întinde până la Marea Mediterană. Grecii s-au stabilit aici încă din secolul al V-lea î.Hr., cu milenii înainte ca Alexandru cel Mare să invadeze. Există coloane corintice, vestigii de băi romane, mozaicuri și o necropolă.
Astăzi, ruinele orașului sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, iar acoperișul unei case de bilete este pictat cu forma unui scut masiv albastru și alb. Este un simbol care marchează zona ca proprietate culturală protejată conform Convenției de la Haga din 1954, pe care Israelul și Libanul au semnat-o ambele.
„Este vizibil de către avioanele de război, astfel încât ruinele pot fi protejate”, spune Mahmoud Ghazal, un arheolog local și ghid turistic care a arătat NPR în jurul sitului la începutul lunii decembrie.
Ruinele au fost scutite de atacurile directe, dar orașul din jur, Tir, unde Hezbollah se bucură încă de un sprijin larg, a fost lovit de avioanele de război israeliene. Arheologii încă nu au radiografiat coloanele antice pentru posibile fracturi ale firului de păr cauzate de forța de luni de zile de explozii în jurul lor, spune Ghazal.
La fel ca Castelul Tibnin, toate ruinele arheologice ale Tirului dincolo de granițele orașului, incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, se numărau printre cele 34 de situri adăugate pe lista de protecție a ONU pe 18 noiembrie. Dar până atunci, ele suferiseră deja daune: o fortificație din epoca bizantină fost distrus. Casele din epoca otomană din cartierul vechi al orașului s-au prăbușit.
„Ferestrele s-au spart, ușile le-au zburat articulațiile de forța exploziei”, spune Ghazal, trecând peste moloz. „Mă simt atât de trist, văzând orașul meu rănit”.
Același lucru este valabil și pentru zonele din jurul altor situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO în care au avut loc lupte: templele greco-romane din Baalbek din estul Libanului și ruinele neolitice, romane și persane din Palmyra, în apropierea Siriei. Principalele lor monumente rămân în picioare, dar nu este clar dacă au suferit daune structurale interne.
Într-o parcare de lângă vechile temple romane ale lui Baalbek, către Venus, Jupiter și Bacchus, există un crater uriaș de la un atac aerian israelian care a distrus un hotel și un magazin.
Daune la biserici și moschei
Israelul acuză Hezbollah că ascunde arme și luptători în locuri religioase și culturale.
Pe 20 noiembrie, un soldat israelian și un arheolog civil israelian au fost uciși în ceea ce presa israeliană a descris drept un atac al luptătorilor Hezbollah „ascunși” într-o fortăreață cruciată, Castelul Chamaa, din sudul Libanului.
Israelul emite adesea ordine de evacuare civilă înainte de a ataca. Dar în satul Derdghaya, din sudul Libanului, oficialii locali spun că un grup de atacuri aeriene israeliene au lovit pe 9 octombrie fără avertisment, ucigând opt persoane într-o biserică greco-catolică din secolul al XIX-lea și în jurul acesteia.
Un perete al bisericii a fost tăiat. În moloz zăceau crucifixe, candelabre de cristal și picturi cu sfinți. Când a vizitat NPR, o parte din tavan atârna precar.
„Am rămas în satul nostru pe tot parcursul războiului, lucrând cu echipele de apărare civilă libaneze pentru a stoca provizii de ajutor în biserica noastră locală”, spune Ali Nazzal, al cărui frate Mohammed Nazzal s-a numărat printre morți. „Am plecat să conduc niște vecini în vârstă în siguranță în Beirut, iar fratele meu a rămas înapoi. Atunci au fost loviți”.
Într-un mesaj WhatsApp către NPR, armata israeliană a confirmat atacurile aeriene de la Derdghaya, dar a spus că i-au vizat pe ceea ce ea numește „terorişti” care „încorporează ilegal în apropierea sau sub siturile culturale”.
Trei zile mai târziu, pe 12 octombrie, într-un sat vecin numit Kfar Tebnit, un atac a căzut minaretul unei moschei din epoca otomană, despre care vecinii spun că avea 250 de ani.
Încă mai zăcea în stradă când NPR a vizitat-o la începutul lunii decembrie. Difuzoarele care transmiteau odată chemarea la rugăciune au fost îndoite și arse. Sub moloz erau vizibile pagini prăfuite și rupte ale Coranului.
„Google it! Aceasta este o moschee faimoasă”, spune Najib Yasin, a cărui casă de vizavi a fost avariată. „Și nimeni nu a venit să înregistreze daunele aduse reperului nostru – nici Națiunile Unite, nici guvernul, nici nimeni”.
Daunele tăiate la casele de patrimoniu
În Nabatieh, o capitală regională din sudul Libanului, a fost distrusă o piață din secolul al XIII-lea din epoca mamelucilor, împreună cu sute de clădiri mai moderne.
„Când păstrezi monumentele în picioare, atunci poți menține istoria vie”, spune Joanne Farchakh Bajjaly, un arheolog libanez care conduce Biladi, o organizație axată pe conservarea patrimoniului țării.
De la încetarea focului, Bajjaly a călătorit în jurul proprietăților din registrul național al clădirilor istorice din Liban pentru a vedea dacă sunt încă în picioare.
Ea i-a arătat NPR o casă târzie în stil otoman din Nabatieh, care a fost avariată în războiul din 2006 cu Israelul, reconstruită într-un centru cultural și deteriorată din nou în noiembrie.
„Distrugerea acestui lucru nu înseamnă doar distrugerea unei case”, spune Bajjaly. „De fapt, distruge tot ceea ce este atașat de ea – istoria, memoria.”
Cu Bajjaly este fotograful Kamel Jaber, care și-a petrecut cariera documentând vechile case ale Libanului. Pentru multe dintre aceste proprietăți, el are pozele „înainte”, iar acum le face pe cele „după”.
Jaber spune că nu crede că au existat luptători Hezbollah în aceste case de patrimoniu. El crede că, prin aceste lovituri, Israelul a vizat în mod intenționat antichitățile Libanului – istoria acestuia și, prin urmare, revendicarea asupra acestui pământ.
„Acestea sunt locurile în care parfumul strămoșilor noștri încă persistă”, spune Jaber.
Ca și în Gaza, armata israeliană neagă că intenția sa a fost de a distruge zonele rezidențiale sau siturile culturale ale Libanului – și spune doar că răspunde la atacurile militanților care vin chiar din acele zone.
„Fiecare lovitură care prezintă un risc pentru o structură sensibilă este cântărită cu atenție și trece printr-un proces riguros de aprobare, după cum este necesar”, a declarat armata israeliană pentru NPR într-un alt mesaj WhatsApp.
Vizarea în mod deliberat a siturilor de patrimoniu cultural în timpul conflictului este considerată o crimă de război.
