Pentru mulți oameni din afara Coreei de Sud, decizia președintelui Yoon Suk Yeol de a declara legea marțială la începutul acestei săptămâni a fost o evoluție bruscă și uluitoare. Dar în interiorul țării, a fost o amintire înfricoșătoare a tulburărilor din trecut și a vieților pierdute pe calea către democrație.
Ordinul lui Yoon de marți nu a fost prima dată când legea marțială a fost declarată în istoria de aproape 80 de ani a țării. De la înființarea sa în 1948, Coreea de Sud a cunoscut numeroase ciocniri politice în care a fost decretată legea marțială – inclusiv un episod crucial în 1980 care a lăsat zeci de morți și o națiune în stare de șoc.
Țara s-a confruntat cu o istorie politică turbulentă, care a văzut o guvernare autoritara începând de la înființare, după ce și-a câștigat independența de colonialismul japonez până în anii 1980, potrivit lui Charles Kim, profesor de studii coreene la Universitatea din Wisconsin-Madison.
„Aceasta este o perioadă în care a existat multă suprimare politică, reprimare a presei, violență politică împotriva dizidenților”, a spus Kim.
În total, legea marțială a fost declarată în Coreea de Sud de cel puțin 16 ori, potrivit Centrul de Studii Strategice și Internaționale (CSIS). A fost decretat în vremuri de război – inclusiv războiul din Coreea – dar a fost emis și de liderii sud-coreeni care căutau să rămână la putere în fața protestelor, a spus Kim.
Legea marțială a fost decretată pentru prima dată în Coreea de Sud în 1948 de către președintele de atunci Syngman Rhee, după ce forțele guvernamentale s-au confruntat cu o rebeliune militară condusă de comuniști. Rhee, care a fost președinte timp de 12 ani, o va impune din nou în 1952.
Revolta din Gwangju
Înainte de marți, legea marțială a fost declarată ultima dată în Coreea de Sud de Chun Doo-hwan, un general care a ajuns la putere într-o lovitură de stat după asasinarea în 1979 a președintelui Park Chung-hee – un fost general care declarase și legea marțială în timp ce era la putere pentru a reprima disidența.
A doua zi după ce Chun a declarat legea marțială în mai 1980, studenții care se opuneau ordinului au ieșit în stradă, organizând demonstrații împotriva dictaturii militare în orașul din sud-vestul Gwangju. Chun a răspuns cu o represiune violentă, trimițând armata pentru a învinge protestul.
Până când totul s-a terminat, aproximativ 200 de oameni au fost uciși, conform estimărilor oficiale, dar familiile supraviețuitorilor au spus că numărul adevăratului decese din ceea ce a devenit cunoscut sub numele de revolta Gwangju este mult mai mare.
Revolta ar marca un punct de cotitură important în calea Coreei de Sud de departe de guvernarea autoritara. În timp ce țara nu avea să facă tranziția oficială la democrație până în 1987, șocul cauzat de violența din Gwangju a fost văzut ca un catalizator esențial al schimbării care l-a ajutat să facă din Chun ultimul dictator al națiunii.
Un alt timp
Astăzi, constituția Coreei de Sud încă permite unui președinte să declare legea marțială ca „răspuns la război, incidente sau alte urgențe naționale”, potrivit CSIS. Cu toate acestea, constituția oferă și Adunării Naționale posibilitatea de a răsturna o declarație de lege marțială cu votul majoritar.
Kim de la Universitatea din Wisconsin-Madison a spus că Yoon a făcut o „o mare greșeală de calcul” cu decizia sa de a declara legea marțială, menționând că există o diferență față de momentul în care a fost decretată de liderii anteriori.
„În trecut, sub acești dictatori, ei puteau conta pe sprijinul parlamentului pentru că erau mult mai aliniați cu președintele”, a spus el. Președintele ar putea conta pe Adunarea Națională „să nu încerce să inverseze decretul legii marțiale în epoca autoritară”.
El a adăugat că decizia Adunării Naționale de a anula decretul în câteva ore de la declarația lui Yoon – împreună cu protestele în masă care au izbucnit ca răspuns la acesta – trimite un mesaj puternic lui Yoon și viitorilor lideri: „Acesta nu va funcționa, că acesta este o perioadă foarte diferită și un memento dureros pentru președinte că nu are mandatul poporului”.
