Imagini cu Odesa, în timp ce se încurcă cu o rețea complexă de moștenire rusă și ucraineană

//

Andreea Popescu

Imagini cu Odesa, în timp ce se încurcă cu o rețea complexă de moștenire rusă și ucraineană

REGIUNEA ODESA, Ucraina — Există cel puțin două duzini de statui ale lui Vladimir Lenin stând ca niște santinelele istorice peste o stepă din sud-vestul Ucrainei. Karl Marx și Josef Stalin sunt și ei acolo. Ca și în mare parte a Ucrainei, această regiune a fost locul multor bătălii și atrocități.

Statuile fac parte din „Muzeul Sistemului Totalitar al URSS și al Monumentelor Realismului Socialist”. Curatorul, fondatorul și proprietarul proprietății întinse este antreprenorul bogat Oleksandr Palariev.

Palariev, în vârstă de 66 de ani, a creat grădina statuară pentru a le aminti vizitatorilor și lui însuși brutalitatea și sistemele autoritare care au condus Ucraina în cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Pentru că în multe părți ale Ucrainei, în special regiunea Odesa, cândva atât de populară printre turiștii și intelectualii ruși, oficialii și cetățenii obișnuiți încearcă să ștergă orice urmă a influenței istoriei Rusiei într-o țară asediată de omul de la Kremlin de astăzi, Vladimir. Putin.

Poveștile despre cum Palariev a achiziționat atât de multe statui, pe care a început să le colecteze în 2012 – inclusiv o statuie a lui Lenin care stătea în piața centrală a Odesei – sunt pe cât de distractive, pe atât de variate. Unele statui au fost împrumutate pe termen lung, altele au fost cumpărate.

O schemă a implicat reducerea greutății la fructele din soiul de grădină.

„Am văzut o mașină care vindea prune și l-am întrebat cât de mult sunt și câte are”, explică Palariev. Vânzătorul a spus că erau 15 grivne ucrainene, aproximativ 35 de cenți, fiecare și avea aproximativ 880 de lire sterline, își amintește el. „I-am spus: „Eu cumpăr totul, dar la jumătate de preț”. „Vânzătorul a fost de acord, iar Palariev a pus prunele la aproximativ 50 de metri de statuie și le-a vândut cu 5 grivne fiecare, aproximativ 12 cenți. „Toți oamenii au început să vină să cumpere și în timp ce erau distrași am luat statuia”.

Grădina statuară a lui Palariev face parte dintr-un complex mare pe care l-a construit, care include o cramă, un hotel, mai multe muzee și ceea ce el speră să devină un parc național – aproape 13.000 de acri de stepă în care măgarii sălbatici se plimbă liber. Drumul de pământ care traversează pământul duce la o autostradă care trece printr-o mică porțiune din țara vecină a Moldovei și mai departe către orașul Odesa de pe coasta Ucrainei Mării Negre.

Odesa, al treilea oraș ca mărime al Ucrainei, a fost un magnet pentru scriitorii, artiștii și intelectualii ruși. De asemenea, a îndurat brutalitatea din partea vecinului mult mai mare al Ucrainei. Uriașa Catedrală Schimbarea la Față din centrul orașului este emblematică pentru relația chinuită a Odesei cu Rusia. Construită inițial la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost demolată de sovietici în 1936 și apoi reconstruită în 1999. În iulie 2023, un atac cu rachete rusești a deteriorat grav situl din Patrimoniul Mondial UNESCO. Rămâne închisă publicului.

Istoricul local Anna Vasyuta a arătat NPR în jurul locurilor istorice, în principal cele care implică infracțiuni, din jurul bisericii. A făcut parte dintr-un turneu al lui Isaac Babel, numit după un celebru autor din epoca sovietică care a scris „Poveștile Odesa”, o colecție de povestiri plasate în ultimele zile ale Imperiului Rus. Multe dintre numele străzilor au fost schimbate de la personaje istorice rusești în cele ucrainene, în special în centrul orașului.

„Ne mândrim dacă ne-am născut la Odesa, mai ales dacă ești multigenerațional”, spune Vasiut. „Mândria locală a fost foarte importantă în perioada sovietică, dar atunci oamenilor nu le mai pese. S-ar putea să se schimbe acum”.

Un perete de pe o clădire cu scânduri din apropiere este acoperit cu afișe ale artiștilor ucraineni care condamnă invazia rusă. Un afiș îl înfățișează pe președintele rus Vladimir Putin, cu fața desfigurată, în spatele gratiilor. O alta este o versiune a unui afiș popular pentru Baletul Rus, dar picioarele balerinei sunt acum rachete care lovesc o clădire din Ucraina.

În culise la Teatrul Național Academic de Operă și Balet Odesa, dansatorii așteaptă în aripi indicii pentru a se alătura ansamblului pe scenă în timpul unei producții „Tango de foc și gheață”. În această zi, producția a fost întreruptă: sirenele de raid aerian au trimis oameni la adăposturile anti-bombe la jumătatea spectacolului. Companiile de balet rusești, inclusiv Bolshoi, au fost un pilon al acestui teatru opulent, renumit pentru acustica sa impecabilă.

Baletul încă înflorește la teatru. Aici își are sediul compania de balet Odesa. Trebuia să plece în turneu în Florida, dar a fost anulat din cauza uraganului Helene. Membrii companiei speră să-și reprogrameze turneul nord-american pentru 2025.

Odesa este renumită pentru arte și literatură. Filmul din 1936 al regizorului rus Serghei Eisenstein, considerat pe scară largă ca o capodopera cinematografică, a făcut din Treptele Potemkin care coboară în cartierul portuar o icoană a istoriei filmului. Realizatorii de film de la Denis Villeneuve la Brian De Palma au adus un omagiu celebrei scene a filmului, a unui cărucior coborând pe scări. Scările, închise la începutul războiului, s-au redeschis publicului în aprilie 2024, iar la baza acestora se pot vedea ruinele unui hotel – distrus de rachetele rusești.

Spre deosebire de alte părți ale Ucrainei, la Odesa, rusă este încă vorbită pe scară largă. Pentru mulți, în special pentru rezidenții mai în vârstă, este singura limbă pe care o cunosc. Cu toate acestea, interesul pentru a învăța ucraineană este în creștere. O dată pe an are loc un eveniment național de dictare. Războiul nu a oprit ritualul anual, doar l-a mutat în adăposturi anti-bombe, precum cel aflat la adâncimea de sub ramura principală a bibliotecii Odesa. Oamenii din toată Ucraina stau și ascultă dictarea unei opere celebre a unui autor ucrainean. Apoi o notează, mână lungă. Este menită să fie o zi de solidaritate și recunoaștere a mândriei și limbii ucrainene.

Sfârșitul turului condus de istoricul local Vasiut se oprește în fața unor clădiri istorice grandioase care acum stau goale.

„Scopul nostru este să vă spunem mai multe despre istoria Ucrainei”, spune Vasyut, „și ca oamenii să nu uite de ea”.