SEVILA, Spania — Ruta de migrație care leagă națiunile vest-africane de Spania a avut cel mai mortal an din istorie, potrivit unui raport al grupului de ajutor Caminando Fronteras (Walking Borders). Aproape 10.000 de migranți au dispărut pe mare în 2024 în timp ce încercau să ajungă în Canare. Insulele, un arhipelag spaniol situat la aproximativ 70 de mile de cea mai apropiată locație de pe coasta continentului african.
Raportul complet Monitoring the Right to Life 2024 acoperă diferitele rute de migrație care leagă continentul african de Spania. Descoperirile grupului pun în lumină decesele migranților pe mare, care continuă să fie dificil de urmărit, având în vedere natura sa.
În total, 10.457 de decese au fost înregistrate de la 1 ianuarie până la 15 decembrie 2024. Aceasta include rute care leagă coasta Africii de Nord de continentul Spaniol. Dar marea majoritate a deceselor au fost găsite pe ruta Atlanticului, care leagă o serie de națiuni din Africa de Vest de Insulele Canare. Potrivit lui Caminando Fronteras, ruta Atlanticului, cu 9.757 de morți în 2024, rămâne „cea mai mortală din lume”.
În timp ce Senegalul a fost principalul punct de plecare al migranților în ultimii ani, anul acesta Mauritania a devenit principalul punct de plecare către Insulele Canare, o rută care a dus la 6.829 de decese în 2024, potrivit raportului. Distanța dintre Mauritania și cea mai îndepărtată insulă din arhipelagul Canare este de aproape 1.000 de mile. Senegalul și Gambia continuă să fie un punct de lansare pentru migranți, această rută generând 2.127 de decese.
Numărul în creștere vine în ciuda eforturilor Uniunii Europene de a reduce migrația lucrând cu țări de origine, precum Mauritania și Senegal. La începutul acestui an, premierul spaniol Pedro Sánchez a vizitat Mauritania împreună cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și a anunțat sute de milioane de finanțare pentru a ajuta țara să dezvolte sectoare economice cheie și să reducă migrația.
Ministerul de Interne al Spaniei spune că peste 57.738 de migranți au ajuns în Spania cu barca de la 1 ianuarie până la 15 decembrie anul acesta, făcând din 2024 un an record. Acest număr continuă să crească, peste 500 de migranți ajungând în Insulele Canare în ziua de Crăciun, potrivit autorităților.
Guvernul de coaliție al Spaniei, condus de prim-ministrul Pedro Sánchez al Partidului Socialist, a fost în negocieri cu guvernele regionale pentru a stabili modul în care migranții minori sunt relocați din Insulele Canare în alte zone din Spania continentală. Aceasta a devenit o dezbatere politică controversată, extrema-dreapta chemând la boicotarea oricăror discuții legate de migrația ilegală.
Din 2002, Caminando Fronteras a compilat cifre dintr-o rețea de familii și statistici oficiale ale guvernului, pentru a veni cu statistici despre rutele de migrație din Africa în Europa. Misiunea grupului de ajutor este de a „lupta pentru a se asigura că drepturile omului sunt respectate în aceste non-locuri, lucrând îndeaproape cu oamenii și comunitățile aflate în mișcare”.
Caminando Fronteras lucrează și pentru a alerta autoritățile atunci când navele care transportă migranți sunt în pericol. O linie telefonică fierbinte leagă organizația de ajutor de cei de pe mare. În ciuda colaborării lor cu serviciile de salvare, raportul „Monitorizarea dreptului la viață 2024” al grupului de ajutor denunță, ca principal motiv al deceselor înregistrate, „omiterea obligației de a salva, prioritizarea controlului migrației asupra dreptului la viață, externalizarea a frontierelor în țările fără resurse adecvate, inacțiunea și arbitrariul în salvări.”
Helena Maleno este fondatoarea și purtătorul de cuvânt al Caminando Fronteras. Ea spune că dezvoltarea rutelor de migrație periculoase este direct legată de politicile UE de descurajare, „care expulzează tot mai mult oamenii către rute de migrație mai periculoase”, spune Maleno.
Maleno dă vina pe națiunile europene pentru ceea ce ea vede ca fiind dezvoltarea unor politici care au ca rezultat deturnarea responsabilității pentru aceste decese de imigranți pe mare.
„Găsim omisiunea obligației de salvare, cu întârzieri în activarea mijloacelor de căutare de salvare — chiar și atunci când autorităților li se oferă poziția geolocalizată pentru navele aflate în dificultate. Migranții pot fi lăsați să moară, cu externalizarea responsabilității către țări terțe. precum Mauritania, Algeria sau Maroc”.
Maleno subliniază și numărul de copii dintre cei care au murit pe mare: „Anul acesta, numărul copiilor și adolescenților care au murit, peste 1.500, este izbitor”. Potrivit raportului grupului de ajutor, 1.538 de copii au murit anul acesta încercând să ajungă în Spania. Raportul numără și 421 de femei printre morți.
Rapoartele anuale ale lui Maleno Caminando Fronteras au ajuns să ofere o privire rară asupra dimensiunii tragediei migranților care nu ajung niciodată pe coasta Spaniei. Caminando Fronteras apelează la o rețea vastă de migranți și familiile acestora din țările lor de origine, pentru a face o evaluare a celor care au murit pe mare, contabilizați de autorități și a celor care nu sunt niciodată contabilizați. Maleno spune că munca organizației face victimele vizibile, în ciuda „criminalizării suferite de migranți”, despre care, spune ea, are ca rezultat „familiile de migranți să își vadă drepturile negate”.
Prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez a spus că inițiativele guvernului său în materie de migrație funcționează și că „primirea celor care vin din străinătate nu este doar o obligație conform dreptului internațional, ci și o modalitate esențială de a garanta prosperitatea națiunii și sustenabilitatea țării. sistemul de bunăstare”.
În contrast, Helena Maleno, de la Caminando Fronteras, compară migrația spaniolă cu cea a altor țări europene: „Din ce în ce mai multe aceste politici sunt implementate la diferitele granițe de la Mediterana centrală, gestionată de Meloni, până la Grecia și statul spaniol. Nu există diferență”, a spus ea, referindu-se la premierul Italiei, Georgia Meloni.
